Despre ce vorbim cand spunem „once only„, daca ne referim la date ?
Termenul „once only” în contextul datelor se referă, de obicei, la o acțiune care se întâmplă o singură dată și nu se repetă. În practică, acest lucru poate avea diferite sensuri în funcție de context.
De exemplu, în administrarea unei baze de date, „once only” poate însemna că un anumit proces sau operațiune este realizat doar o singură dată, cum ar fi actualizarea unui set de date sau executarea unui script de migrare.
Dacă ne referim la colectarea datelor, „once only” ar putea însemna că datele sunt colectate de la o persoană sau o sursă o singură dată.
În contextul programării, „once only” ar putea fi folosit pentru a descrie o bucătărie de cod care este menită să fie executată doar o singură dată, indiferent de câte ori este apelat programul.
În contextul datelor de utilizator, „once only” ar putea însemna că un utilizator are permisiunea de a efectua o anumită acțiune (de exemplu, răspuns la un sondaj) o singură dată.
Date deschise:
„Date deschise” se referă la datele care sunt disponibile în mod liber pentru toată lumea să le utilizeze și să le redistribuie. Acestea sunt de obicei date publicate de guverne sau organizații, cu scopul de a crește transparența și a permite cetățenilor și companiilor să beneficieze de aceste date.
Pentru a fi considerate „date deschise”, aceste date trebuie să îndeplinească anumite condiții, astfel ele trebuie sa fie:
Accesibile: Datele ar trebui să fie ușor de accesat și utilizat de către oricine are interes.
Reutilizabile: Datele ar trebui să fie disponibile sub condiții care permit atât utilizarea, cât și redistribuirea lor.
Universale: Toată lumea trebuie să poată utiliza datele, indiferent de locul unde se află sau de capacitatea lor tehnologică.
Gratuite: Accesul la date ar trebui să fie gratuit sau la un cost minim, pentru a nu restricționa utilizarea lor.
În format deschis: Datele ar trebui să fie într-un format care poate fi ușor procesat de un computer, fără restricții legate de software-ul necesar pentru a le accesa.
Exemplele de date deschise pot include statistici guvernamentale, studii științifice, date meteorologice, date despre transport și multe altele. Aceste date pot fi utilizate pentru o varietate de scopuri, cum ar fi cercetarea, dezvoltarea de produse și servicii, luarea deciziilor bazate pe date și inovația în general.
Date sub GDPR:
GDPR (General Data Protection Regulation) este un regulament al Uniunii Europene care se referă la protecția datelor personale și la libera circulație a acestor date. A intrat în vigoare la 25 mai 2018 și se aplică tuturor organizațiilor care procesează datele personale ale rezidenților UE, indiferent de locația organizației.
Sub GDPR, „datele personale” sunt definite ca orice informație care se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă (cunoscută și sub numele de „persoană vizată”). Aceasta poate include nume, adrese, numere de telefon, adrese de e-mail, date de naștere, numere de cont bancar, adrese IP, date de localizare, identificatori online și alte tipuri de date care pot fi folosite pentru a identifica o persoană.
GDPR introduce o serie de drepturi pentru persoanele vizate, astfel:
- Dreptul la informare: Organizațiile trebuie să informeze persoanele despre modul în care datele lor sunt utilizate.
- Dreptul la acces: Persoanele au dreptul să ceară o copie a datelor pe care o organizație le deține despre ele.
- Dreptul la rectificare: Persoanele pot solicita corectarea oricăror date inexacte despre ele.
- Dreptul la ștergere (cunoscut și sub numele de „dreptul de a fi uitat”): În anumite circumstanțe, persoanele pot solicita ștergerea datelor lor.
- Dreptul la restricționarea procesării: Persoanele pot solicita ca procesarea datelor lor să fie restricționată.
- Dreptul la portabilitatea datelor: Persoanele pot solicita ca datele lor să fie transferate către o altă organizație.
- Dreptul la obiecție: Persoanele pot obiecta la procesarea datelor lor în anumite circumstanțe.
Organizațiile trebuie să aibă politici robuste de protecție a datelor și trebuie să demonstreze conformitatea cu GDPR. Încălcarea GDPR poate duce la amenzi semnificative.
Date sensibile:
Termenul „date sensibile” se referă la un anumit tip de date personale care sunt considerate mai „sensibile” și necesită un nivel mai mare de protecție. GDPR identifică categorii speciale de date personale care sunt considerate sensibile.
Acestea includ informații despre:
- Originea rasială sau etnică
- Opiniile politice
- Convingerile religioase sau filosofice
- Apartenența la sindicat
- Date genetice
- Date biometrice (în scopul identificării unice a unei persoane)
- Sănătate
- Viața sexuală sau orientarea sexuală
- Condamnările penale și infracțiunile
Procesarea acestor date sensibile este în general interzisă, cu excepția cazurilor în care persoana vizată a dat consimțământul explicit sau unde există alte temeiuri legale specifice, cum ar fi când procesarea este necesară pentru a proteja interesele vitale ale persoanei vizate.
Organizațiile care procesează date sensibile să aibă măsuri de securitate adecvate pentru a proteja aceste date și să respecte toate regulamentele aplicabile, de ex: GDPR.
Metadate:
Metadatele sunt date despre date. În alte cuvinte, acestea oferă informații despre caracteristicile anumitor date, inclusiv cum, când și de către cine au fost create și modificate. Metadatele pot include, de asemenea, informații despre cum și când datele au fost accesate.
Un exemplu simplu de metadate poate fi găsit într-un fișier digital de fotografie. Pe lângă imaginea în sine, fișierul foto va conține probabil și metadate despre când a fost realizată fotografia, tipul de cameră folosită, setările camerei, dacă flash-ul a fost folosit, coordonatele GPS ale locului unde a fost făcută fotografia și multe altele.
În contextul gestionării datelor, metadatele sunt deosebit de valoroase deoarece facilitează organizarea, căutarea și gestionarea datelor. Ele permit, de asemenea, menținerea controlului asupra datelor și asigurarea conformității cu diverse cerințe legale și de reglementare.
Există diferite tipuri de metadate, inclusiv metadate descriptive (care descriu o resursă pentru scopuri de căutare și descoperire), metadate structurale (care indică cum sunt organizate colecțiile de date) și metadate administrative (care oferă informații despre proveniența datelor și despre modul de păstrare a lor).
În general, metadatele ajută la înțelegerea semnificației și contextului datelor și la asigurarea calității și autenticității lor.
Guvernanta datelor:
Guvernanța datelor se referă la managementul general al disponibilității, utilității, integrității și securității datelor într-o organizație. Acesta este un set de procese, politici, standarde și măsuri care asigură utilizarea eficientă și eficace a informațiilor în modul care permite organizației să atingă obiectivele sale.
Guvernanța datelor include o serie de aspecte, cum ar fi:
Calitatea datelor: Asigurarea preciziei, coerenței și fiabilității datelor pe tot parcursul ciclului lor de viață.
Protecția datelor: Se referă la securizarea datelor împotriva accesului neautorizat sau ilegal.
Managementul datelor: Aceasta implică stabilirea proceselor, politicii și operațiunilor pentru gestionarea datelor în toate etapele ciclului de viață al datelor.
Politica de date: Crearea de reguli și regulamente care guvernează colectarea, stocarea, managementul și distribuirea datelor.
Conformitate: Asigurarea că toate datele sunt gestionate în conformitate cu legile și reglementările relevante, cum ar fi GDPR.
Arhitectura datelor: Proiectarea și gestionarea structurii de date, inclusiv modul în care datele sunt integrate, gestionate, stocate și accesate.
Strategia de date: Stabilirea direcției și planificării modului în care datele vor fi gestionate și utilizate pentru a susține obiectivele organizației.
Beneficiile unei bune guvernanțe a datelor includ îmbunătățirea eficienței operaționale, facilitarea conformității cu diverse regulamente, protejarea datelor împotriva riscurilor de securitate, îmbunătățirea calității datelor și creșterea încrederii în deciziile bazate pe date.
Rezilienta datelor:
Reziliența datelor se referă la capacitatea unei organizații de a recupera și de a accesa rapid datele în urma unui incident sau al unei întreruperi, precum o defecțiune de hardware, o erupție de securitate cibernetică sau un dezastru natural. Aceasta implică implementarea de măsuri și procese care asigură că datele rămân sigure, disponibile și intacte, chiar și în situații de criză.
Principalele componente ale rezilienței datelor includ:
Backup și recuperare: Aceasta implică crearea de copii de rezervă ale datelor, care pot fi restaurate în cazul în care datele originale sunt pierdute sau deteriorate.
Redundanță datelor: Aceasta se referă la stocarea datelor în mai multe locuri sau pe mai multe dispozitive, pentru a asigura că datele rămân disponibile dacă un dispozitiv sau o locație este compromisă.
Continuitatea afacerilor și recuperarea în caz de dezastru: Aceste planuri detaliază modul în care o organizație va continua să funcționeze și să recupereze datele după un incident major sau o întrerupere.
Securitatea datelor: Măsurile de securitate, cum ar fi criptarea și controlul accesului, ajută la protejarea datelor împotriva amenințărilor de securitate cibernetică care pot compromite disponibilitatea sau integritatea datelor.
Reziliența datelor este esențială pentru orice organizație care depinde de date pentru funcționarea sa. Fără o strategie eficientă de reziliență a datelor, organizațiile pot suferi pierderi de date semnificative, întreruperi ale operațiunilor și potențial, daune reputaționale în urma unui incident sau a unei întreruperi.
Date comerciale confidentiale:
„Date comerciale confidentiale” se referă la informațiile care sunt proprietatea unei companii și care, dacă ar fi divulgate în mod inadecvat, ar putea oferi un avantaj competitiv altor companii sau ar putea prejudicia compania care deține informațiile. Acestea pot include o gamă largă de tipuri de date, inclusiv:
Secretele comerciale: Acestea pot include formule, practici, procese, designuri, instrumente, mecanisme, compoziții sau alte informații care sunt secretul unei companii. Un exemplu bine cunoscut ar fi rețeta pentru Coca-Cola.
Date financiare: Acest lucru ar putea include informații despre venituri, profituri, fluxuri de numerar, datorii și alte informații financiare care nu sunt în mod normal disponibile publicului.
Informații despre clienți: Acest lucru poate include listele de clienți, date despre comportamentul clienților, profilurile clienților și alte informații care pot ajuta o companie să-și înțeleagă și să-și servească mai bine clienții.
Informații despre furnizori: Aceasta ar putea include contracte, termeni de preț și alte informații despre relațiile unei companii cu furnizorii săi.
Informații strategice: Acest lucru ar putea include planuri de marketing, strategii de vânzări, planuri de dezvoltare a produselor și alte informații despre planurile și strategiile unei companii.
Legile privind protecția datelor comerciale confidentiale variază în funcție de jurisdicție, dar în general, companiile sunt obligate să ia măsuri pentru a proteja aceste informații și pot căuta repararea juridică dacă acestea sunt furate sau divulgate în mod inadecvat. De asemenea, pot exista obligații legale care reglementează modul în care anumite tipuri de date comerciale confidentiale pot fi colectate, stocate și utilizate.
Date statistice confidentiale:
Datele statistice confidentiale sunt informații colectate în scopuri statistice sau de cercetare care pot fi utilizate pentru a identifica o entitate individuală, cum ar fi o persoană, o companie sau o organizație. Aceste date pot include informații personale sau comerciale sensibile care ar putea afecta confidențialitatea sau anonimitatea entității identificate.
De exemplu, dacă o agenție de cercetare colectează date despre veniturile individuale pentru a elabora un raport statistic, acele date ar fi considerate confidentiale. Divulgarea acestor informații ar putea aduce prejudicii individului identificat.
În gestionarea datelor statistice confidentiale, instituțiile de cercetare și statistice trebuie să asigure confidențialitatea răspunsurilor și să protejeze identitatea respondenților. Aceasta este adesea o obligație legală și etică. Metodele folosite pentru protejarea datelor statistice confidentiale pot include anonimizarea datelor, codificarea datelor și limitarea accesului la date.
În plus, multe agenții statistice aplică tehnicile de „perturbare a datelor” sau „ascundere a datelor” pentru a proteja confidențialitatea în publicarea seturilor de date. Acestea pot include, de exemplu, rotunjirea sau gruparea valorilor numerice sau înlocuirea valorilor individuale cu medii sau sume.
Este important de reținut că, în timp ce aceste metode pot ajuta la protejarea confidențialității, ele pot, de asemenea, afecta calitatea și utilitatea datelor pentru cercetare sau analiză. Prin urmare, trebuie să existe un echilibru între protejarea confidențialității și menținerea utilității datelor.
Proprietatea intelectuala a tertilor – (referitor tot la date):
„Proprietatea intelectuală a terților” se referă la drepturile de proprietate intelectuală – cum ar fi brevetele, mărcile comerciale, drepturile de autor și secretele comerciale – care sunt deținute de alte entități decât cea care utilizează sau intenționează să utilizeze acele drepturi.
În contextul datelor, acesta este un subiect important, deoarece multe date pot fi protejate prin drepturi de autor sau alte forme de proprietate intelectuală. De exemplu, bazele de date, software-ul, rapoartele de cercetare, articolele, cărțile, muzica, filmele și multe alte tipuri de lucrări creatoare pot fi protejate prin drepturi de autor.
Utilizarea acestor date fără permisiunea deținătorului drepturilor de proprietate intelectuală poate constitui o încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală și poate duce la litigii juridice și sancțiuni.
În același timp, există unele excepții și limitări la drepturile de proprietate intelectuală care pot permite utilizarea datelor în anumite circumstanțe. De exemplu, în multe jurisdicții, „excepția de dreptul de autor pentru cercetare” sau „utilizarea echitabilă” poate permite utilizarea unor materiale protejate prin drepturi de autor în scopuri de cercetare sau educaționale, fără a necesita permisiunea deținătorului drepturilor.
Este important pentru orice organizație care colectează, utilizează sau distribuie date să înțeleagă și să respecte drepturile de proprietate intelectuală ale terților. Aceasta poate implica obținerea de licențe sau permisiuni, implementarea de măsuri de respectare a drepturilor de autor și consultarea cu consilieri juridici pentru a înțelege riscurile și obligațiile legale.
Date personale:
Datele personale se referă la orice informație care se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă. Aceasta este o definiție largă și poate include o varietate de tipuri de informații, cum ar fi:
- Nume, adresă și alte detalii de contact
- Date de naștere sau vârstă
- Sex, rasă, religie sau alte informații demografice
- Informații financiare, cum ar fi conturi bancare sau istoricul creditelor
- Informații de sănătate sau medicale
- Informații de muncă sau de educație
- Informații despre comportamentul online sau despre interesele personale
- Imagini, înregistrări audio sau alte date biometrice
- Numere de identificare, cum ar fi numărul de securitate socială sau numărul de pașaport
Legislația privind protecția datelor personale, cum ar fi Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) din Uniunea Europeană, impune reguli stricte privind modul în care datele personale pot fi colectate, stocate, procesate și partajate. Acestea pot include cerințe pentru obținerea consimțământului, pentru protejarea datelor împotriva pierderii sau furtului și pentru oferirea indivizilor cu drepturi, cum ar fi dreptul de a accesa, corecta sau șterge datele lor personale.
Încălcarea acestor reguli poate duce la amenzi semnificative și alte sancțiuni, precum și la daune reputaționale. Prin urmare, este esențial pentru orice organizație care lucrează cu date personale să aibă politici și proceduri solide de protecție a datelor.
Date sub secret de serviciu:
Termenul „date sub secret de serviciu” se referă la informațiile confidențiale pe care un angajat sau un contractor le-a primit în cursul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu și care nu pot fi divulgate fără permisiunea corespunzătoare.
Aceste date pot include o gamă largă de informații, inclusiv detalii despre operațiunile interne ale unei organizații, strategii de afaceri, informații financiare, detalii despre clienți sau furnizori, sau orice alte informații care, dacă ar fi divulgate, ar putea prejudicia organizația sau ar putea încălca legile de confidențialitate sau de protecție a datelor.
În multe țări, angajații și contractorii pot fi obligați prin contracte de confidențialitate sau acorduri de nedivulgare să păstreze confidențialitatea datelor sub secret de serviciu. Aceste acorduri pot specifica ce tipuri de informații sunt considerate confidențiale, cum pot fi utilizate aceste informații și ce se întâmplă dacă acordul este încălcat.
Încălcarea secretului de serviciu poate avea consecințe juridice serioase, inclusiv acțiuni în justiție pentru daune, despăgubiri și, în unele cazuri, sancțiuni penale. De asemenea, poate duce la pierderea încrederii și a oportunităților de afaceri.
Este important pentru organizațiile care lucrează cu date sub secret de serviciu să aibă politici și proceduri clare pentru protejarea confidențialității acestor date și pentru instruirea angajaților și contractorilor despre obligațiile lor.
Date confidentiale:
Termenul „date confidentiale” se referă la orice informație care nu este destinată publicului și care poate fi protejată de anumite măsuri de securitate pentru a preveni accesul neautorizat sau divulgarea neautorizată.
Datele confidentiale pot include:
Informații personale: cum ar fi numele, adresele, numerele de telefon, datele de naștere, numerele de asigurare socială și alte informații care pot fi folosite pentru a identifica o persoană.
Informații financiare: cum ar fi numerele de cont bancar, informațiile despre cardul de credit, informațiile fiscale și alte informații despre situația financiară a unei persoane sau a unei organizații.
Informații medicale: cum ar fi istoricul medical al unei persoane, rezultatele testelor medicale, informațiile despre asigurarea de sănătate și alte informații despre starea de sănătate a unei persoane.
Informații despre afaceri: cum ar fi planurile de afaceri, strategiile de marketing, listele de clienți, secretele comerciale și alte informații care ar putea fi de valoare pentru competitori sau care ar putea fi dăunătoare dacă ar fi divulgate.
Informații despre securitate: cum ar fi parolele, cheile de criptare, procedurile de securitate și alte informații care ar putea fi folosite pentru a pătrunde în sistemele de securitate ale unei organizații.
Organizațiile sunt adesea obligate, prin lege sau prin norme etice, să protejeze datele confidentiale și să prevină accesul neautorizat sau divulgarea acestora. Aceasta poate include utilizarea de măsuri de securitate, cum ar fi criptarea, autentificarea cu doi factori, politici de confidențialitate și acorduri de nedivulgare.
Încălcarea confidențialității datelor poate avea consecințe grave, inclusiv amenzi legale, acțiuni în justiție pentru daune și pierderea încrederii publicului sau a clienților.